Ariile curriculare Montessori reprezintă o abordare holistică integrată a mai multor domenii, între disciplinele studiate existând conexiuni.
Îngrijirea personală, îngrijirea mediului înconjurător, dezvoltarea relațiilor sociale, jocul tăcerii sunt cele patru grupe distincte de exerciții care compun aria curriculară a deprinderilor de viață practică.
Ea reprezintă debutul în curriculumul Montessori deoarece stabilește baza pentru toate celelalte arii curriculare. Deprinderile de viață practică urmăresc formarea unui individ independent și autonom.
O altă zonă a curricumului Montessori este cea a dezvoltării senzoriale. Aceasta conține materiale specifice care să-i ajute pe copii în rafinarea experiențelor de observare, ascultare a sunetelor, de atingere, de rafinare a gustului și a mirosului.
Cu ajutorul exercițiilor senzoriale, copilul poate să distingă, să ordoneze, să clasifice și să descrie impresii senzoriale legate de lungime, înălțime, temperatură, greutate, culoare, miros.
Exercițiile senzoriale și de manipulare sunt un ajutor pentru dezvoltarea și maturizarea organelor de simț, ochi, urechi, nas, limbă sau piele. De asemenea, sunt și un punct de pornire pentru creșterea potențialului intelectual al copilului. Aceste exerciții îi fascinează pe copii, dau sens percepțiilor și dezvoltă gândirea.
Mintea trebuie să judece, să compare, să clasifice și să tragă concluzii. Încurajarea copiilor de a compara și de a clasifica reprezintă puncte importante în stimularea senzorială și intelectuală. Aceste experiențe sunt un prim pas pentru copii în înțelegerea conceptelor abstracte învățate.
Matematica este privită de Maria Montessori ca fiind un proces mental natural. Acesta începe de la un nivel concret și progresează spre unul abstract, fiecare copil având un spirit matematic înnăscut.
Aria curriculară matematică utilizează materiale în primii ani ai școlarității în scopul de a pune bazele pentru dezvoltarea cognitivă și pentru a pregăti tranziția treptată spre gândirea abstractă.
Aria curriculară de limbă și comunicare este o abordare integrată. Aceasta combină noțiunile de fonetică și vocabular cu cele de gramatică și de studierea textului literar. În metoda Montessori scrisul precede lectura textului, faza sensibilă pentru scris apărând la vârsta de patru, cinci ani.
Cadrul general pentru studierea tuturor disciplinelor din ariile curriculare în pedagogia Montessori este aria educație cosmică. În aceasta sunt incluse elemente din toate domeniile de cunoaștere: istorie, geografie, botanică, zoologie, chimie, fizică, astronomie, geologie, antropologie, muzică, arte plastice, educație civică.
Prin această educație cosmică, dorința este de a transmite copiilor o viziune clară asupra întregului univers.
Potrivit Mariei Montessori, copilul capătă o privire de ansamblu asupra universului, ca o unitate dinamică, în care totul se află în interdependență. Acest tot unitar este prezentat prin două dimensiuni:
- dimensiunea verticală: formarea universului, a pământului, apariția vieții, a oamenilor;
- dimensiunea orizontală: relațiile din cadrul universului.
Studiul nu este limitat la manuale. Elevii învață să gândească interdisciplinar, accesând și arta, teatrul, muzica și dansul. Totodată, aceștia devin deseori resurse în culegerea și prezentarea de informații pentru colegii lor mai mici sau mai mari.
Maria Montessori a creat materiale didactice specifice, care se află într-o strânsă legătură. Acestea urmează o progresie clar structurată, conținând prin modul în care au fost concepute, un control direct sau indirect al erorilor. Fiecare prezentare a materialului constituie un singur pas de învățare și se limitează la o singură problematică.
Toate materialele Montessori permit înțelegerea prin intermediul obiectelor concrete. Lucrând cu acestea, copilul realizează o performanță cognitivă, prin intermediul simțurilor.
Pipăitul, văzul, auzul, mirosul, gustul, toate simțurile sunt implicate în procesul de preluare a informațiilor de către copil. De fapt, acesta este unul din elementele care diferențiază pedagogia Montessori: învățarea prin experiențe directe cu mediul.
Materialele pentru dezvoltarea simțurilor au fost concepute de către Maria Montessori pe baza a cinci principii:
- Principiul estetic: copilul se simte atras de frumusețea materialelor și le tratează cu multă grijă;
- Principiul izolării unei singure caracteristici a obiectelor: mărime, culoare, greutate;
- Principiul izolării simțurilor: fiecare material apelează la un anumit simț, pentru a putea focaliza atenția spre acesta;
- Principiul izolării dificultății: materialele pot fi adaptate la stadiul de dezvoltare și aptitudinile fiecărui copil în parte, în așa fel încât acesta să nu fie suprasolicitat, dar să existe totuși o provocare pe care dorește s-o accepte;
- Principiul limitării: fiecare material este prezent doar într-un singur exemplar.
Fiecare material în parte corespunde unei etape de dezvoltare și formează cu celelalte un tot unitar. Copilul lucrează cu un material până când setea sa interioară este satisfăcută. Abia atunci va trece la un alt material, cu un grad mai mare de dificultate. Prin lucrul repetat cu același material, copilul își exersează în aceeași măsură aptitudinile motrice și senzoriale.
